Blogul s-a mutat la adresa www.despre-familie.com
Impreuna si fericiti chiar si la varsta a treia
O casnicie solida, capata noi intelesuri si aduce din ce in ce mai multe satisfactii odata cu trecerea timpului.
Zambind inaintea drumului pe care am pornit
Zambetul plin de speranta pe care il avem inainte de a ne casatorii este un dar pretios pe care trebuie sa invatam sa il pastram toata viata.
A comunica nu inseamna doar a vorbi
Diferitele activitati distractive si de relaxare dintre soti pot crea o punte numai buna pentru o comunicare de calitate.
Porneste cu dreptul
Chiar de la inceput este foarte important sa facem ce trebuie pentru a putea simti si mai tarziu in casnicie, la fel de puternic, dragostea ce ne leaga.
Apreciind prezenta celuilalt
Niciun loc nu-i mai placut ca atunci cand esti in bratele persoanei iubite si mai ales cand stii sa te bucuri de astfel de momente cu adevarat.
O relatie de cuplu sanatoasa necesita o investitie continua
Construirea sau zidirea relatiei dintre sot si sotie nu este ceva ce vine de la sine, o data cu casatoria. Este ceva ce necesita timp, dedicare, slujire. Trebuie sa ne dorim lucrul acesta foarte mult, si sa depunem un efort sustinut pentru a avea o relatie de cuplu din ce in ce mai armonioasa.
Multe dintre cupluri se plang dupa cativa ani de casnicie ca au ajuns intr-un punct in care se intreaba cum de s-au casatorit cu cel sau cea pe care o au langa ei. Aceasta inseamna ca de-a lungul timpului au avut de a face cu situatii si crize carora fie nu au stiut cum, sau nu au fost pregatiti defel sau pur si simplu nu au actionat cum trebuie pentru a le face fata si a evita pericolul.
Daca ne dorim o casnicie buna va trebui sa fim deschisi si sa invatam cum se face acest lucru. Trebuie sa luam anumite decizii, sa ne stabilim niste reguli pe care sa le urmam. Si daca vom face acest lucru cu cea mai mare seriozitate, rezultatele vor fi pe masura. Trebuie sa facem acest efort pentru a ne vindeca si consolida casnicia atunci cand simtim si vedem ca ceva nu functioneaza.
Atat timp cat vom investi in relatiile noastre de casnicie, acest lucru se va reflecta in viata de zi cu zi. Putin cate putin, in fiecare zi trebuie sa avem curaj sa cladim, sa ne facem timp sa investim energie, ca sa putem vedea rezultate.
Deasemenea, fiecare dintre noi trebuie sa fim constienti ca in ciuda eforturilor depuse, nu intotdeauna rezultatele vor fi imediat evidente, insa aceasta trebuie doar sa ne determine sa perseveram in implinirea datoriei de a ne comporta cu intelepciune pentru a face lucrurile sa mearga.
Ca fiinte umane dornice de a fi iubite si a iubi, avem nevoie sa mentinem vie relatia de dragoste, si trebuie sa fim destul de maturi sa realizam ca aceasta nu se mentine cu usurinta. Avem de lucru in permanenta. Suntem intr-un proces continu de invatare. Si mai ales in domeniul acesta nu putem spune niciodata ca ceea ce am invatat pana la un moment dat este de ajuns.
Nu avem cum sa ramanem ca la inceputul casniciei cand nu stim destul de multe lucruri depsre cel de langa noi. Pe parcurs vom afla si mai bune si mai rele. Pe cele rele vom avea tendinta mai tarziu sa le tinem minte mai usor si sa le reprosam imediat sotului sau sotiei. Dar absolut niciodata nu vom fi fericiti, si nu vom invata nimic daca vom face asa. Sa dam voie celui de langa noi sa greseasca, pentru ca este om, limitat si noi suntem la fel. Ca sa imbunatatim relatia cu sotul sau sotia noastra nu trebuie sa ii cerem prima data lui sau ei sa se schimbe. Eu cel in cauza pot incepe sa vad ce este in neregula cu comportamentul meu si sa incep sa ma schimb. Doar facand asa, cel de langa mine va observa si isi va dori si el sa imbunatateasca ceva in comportamentul sau pentru ca lucrurile sa mearga din ce in ce mai bine.
Nu sugerez ca este un lucru usor sa te schimbi pentru ca relatia cu sotul sau sotia sa fie mai buna. Nu este usor cu siguranta sa depui efort peste efort ca sa ai o casnicie mai buna. Dar daca ne dorim sa-l vedem fericit pe cel de langa noi, atunci haideti sa incepem sa-l facem fericit. Si vom culege si roadele de indata ce va veni timpul.
Multe dintre cupluri se plang dupa cativa ani de casnicie ca au ajuns intr-un punct in care se intreaba cum de s-au casatorit cu cel sau cea pe care o au langa ei. Aceasta inseamna ca de-a lungul timpului au avut de a face cu situatii si crize carora fie nu au stiut cum, sau nu au fost pregatiti defel sau pur si simplu nu au actionat cum trebuie pentru a le face fata si a evita pericolul.
Daca ne dorim o casnicie buna va trebui sa fim deschisi si sa invatam cum se face acest lucru. Trebuie sa luam anumite decizii, sa ne stabilim niste reguli pe care sa le urmam. Si daca vom face acest lucru cu cea mai mare seriozitate, rezultatele vor fi pe masura. Trebuie sa facem acest efort pentru a ne vindeca si consolida casnicia atunci cand simtim si vedem ca ceva nu functioneaza.
Atat timp cat vom investi in relatiile noastre de casnicie, acest lucru se va reflecta in viata de zi cu zi. Putin cate putin, in fiecare zi trebuie sa avem curaj sa cladim, sa ne facem timp sa investim energie, ca sa putem vedea rezultate.
Deasemenea, fiecare dintre noi trebuie sa fim constienti ca in ciuda eforturilor depuse, nu intotdeauna rezultatele vor fi imediat evidente, insa aceasta trebuie doar sa ne determine sa perseveram in implinirea datoriei de a ne comporta cu intelepciune pentru a face lucrurile sa mearga.
Ca fiinte umane dornice de a fi iubite si a iubi, avem nevoie sa mentinem vie relatia de dragoste, si trebuie sa fim destul de maturi sa realizam ca aceasta nu se mentine cu usurinta. Avem de lucru in permanenta. Suntem intr-un proces continu de invatare. Si mai ales in domeniul acesta nu putem spune niciodata ca ceea ce am invatat pana la un moment dat este de ajuns.
Nu avem cum sa ramanem ca la inceputul casniciei cand nu stim destul de multe lucruri depsre cel de langa noi. Pe parcurs vom afla si mai bune si mai rele. Pe cele rele vom avea tendinta mai tarziu sa le tinem minte mai usor si sa le reprosam imediat sotului sau sotiei. Dar absolut niciodata nu vom fi fericiti, si nu vom invata nimic daca vom face asa. Sa dam voie celui de langa noi sa greseasca, pentru ca este om, limitat si noi suntem la fel. Ca sa imbunatatim relatia cu sotul sau sotia noastra nu trebuie sa ii cerem prima data lui sau ei sa se schimbe. Eu cel in cauza pot incepe sa vad ce este in neregula cu comportamentul meu si sa incep sa ma schimb. Doar facand asa, cel de langa mine va observa si isi va dori si el sa imbunatateasca ceva in comportamentul sau pentru ca lucrurile sa mearga din ce in ce mai bine.
Nu sugerez ca este un lucru usor sa te schimbi pentru ca relatia cu sotul sau sotia sa fie mai buna. Nu este usor cu siguranta sa depui efort peste efort ca sa ai o casnicie mai buna. Dar daca ne dorim sa-l vedem fericit pe cel de langa noi, atunci haideti sa incepem sa-l facem fericit. Si vom culege si roadele de indata ce va veni timpul.
Comunicarea ne ajuta cand apar probleme in casnicie.
Foarte multi dintre noi cunoastem atat de bine acele momente in care credem ca sotul sau sotia nu ne cunosc nici cat negru sub unghie si mai ales cunoastem sentimentele pe care ni le provoaca astfel de momente. Avem uneori nemultumiri sau frustrari pe care nu putem sau nu vrem sa invatam sa ni le exprimam, dorinte despre care nu vorbim dar am vrea ca cel de langa noi sa le stie...
Este cat se poate de adevarat faptul ca atunci cand suntem nemultumiti sau mai degraba cand ramanem cu nevoi fizice sau emotionale neimplinite, tindem sa fim mult mai aspri cu cel de langa noi. Avem tendinta de a ne razbuna cu prima ocazie posibila. Parca am fi niste copii care isi doresc sa se revanseze fata de tovarasii lor de joaca atunci cand acestia i-au dezamagit. Ne vin in minte tot felul de scenarii de razbunare si ajungem sa ne alimentam sufletul cu multa intristare si dezvoltam in noi un sentiment negativ vizavi de persoana pe care ar trebui de fapt s-o iubim.
De multe ori, insa, este posibil ca cel de langa noi sa nu fi facut lucrul acesta intentionat (desigur, in cazul in care casnicia nu a devenit deja o adevarata arena de lupta). In acest caz am putea sa ne intrebam sotul sau sotia, care a fost cauza si intentia actiunilor sale. Daca vrem ca relatia dintre noi sa evolueze, este foarte important sa tinem cont ca de fiecare data sa ascultam si chiar sa cerem lamuririle necesare. In loc de-a ne grabi in tragerea concluziilor autoiluzionandu-ne ca il cunoastem prea bine pe cel de langa noi, ar fi mai de folos pentru amandoi daca i-am da ocazia sa se explice, ba mai mult vom avea surpriza sa descoperim ca nu cunoastem uneori nici macar putin din ceea ce a dus la actiunea respectiva. Facand asa putem sa evitam neintelegeri mari si chiar sa evoluam descoperind noi nivele de comunicare si cunoastere reciproca.
Mai mult ca sigur ca niciunul dintre noi nu isi doreste sa treaca prin momente neplacute in relatia de cuplu, dar, din pacate, acestea sunt inevitabile. Avem datoria de a ne impartasi unul altuia sentimentele si dorintele noastre, daca vrem ca sotul sau sotia sa stie mereu ce se intampla cu noi. Daca de multe ori nu ne intelegem pe noi insine, cum putem cere celui de langa noi sa ne inteleaga? Asa ca, atunci cand dorim sa ajungem la un consens am face bine sa deschidem gura si sa spunem ce avem pe suflet, alftel sotul sau sotia nu va sti niciodata ce ne-a impins spre o anumita actiune, sau ce ne-a facut sa spunem un anumit lucru, si aproape sigur ne va judeca gresit.
Este cat se poate de adevarat faptul ca atunci cand suntem nemultumiti sau mai degraba cand ramanem cu nevoi fizice sau emotionale neimplinite, tindem sa fim mult mai aspri cu cel de langa noi. Avem tendinta de a ne razbuna cu prima ocazie posibila. Parca am fi niste copii care isi doresc sa se revanseze fata de tovarasii lor de joaca atunci cand acestia i-au dezamagit. Ne vin in minte tot felul de scenarii de razbunare si ajungem sa ne alimentam sufletul cu multa intristare si dezvoltam in noi un sentiment negativ vizavi de persoana pe care ar trebui de fapt s-o iubim.
De multe ori, insa, este posibil ca cel de langa noi sa nu fi facut lucrul acesta intentionat (desigur, in cazul in care casnicia nu a devenit deja o adevarata arena de lupta). In acest caz am putea sa ne intrebam sotul sau sotia, care a fost cauza si intentia actiunilor sale. Daca vrem ca relatia dintre noi sa evolueze, este foarte important sa tinem cont ca de fiecare data sa ascultam si chiar sa cerem lamuririle necesare. In loc de-a ne grabi in tragerea concluziilor autoiluzionandu-ne ca il cunoastem prea bine pe cel de langa noi, ar fi mai de folos pentru amandoi daca i-am da ocazia sa se explice, ba mai mult vom avea surpriza sa descoperim ca nu cunoastem uneori nici macar putin din ceea ce a dus la actiunea respectiva. Facand asa putem sa evitam neintelegeri mari si chiar sa evoluam descoperind noi nivele de comunicare si cunoastere reciproca.
Mai mult ca sigur ca niciunul dintre noi nu isi doreste sa treaca prin momente neplacute in relatia de cuplu, dar, din pacate, acestea sunt inevitabile. Avem datoria de a ne impartasi unul altuia sentimentele si dorintele noastre, daca vrem ca sotul sau sotia sa stie mereu ce se intampla cu noi. Daca de multe ori nu ne intelegem pe noi insine, cum putem cere celui de langa noi sa ne inteleaga? Asa ca, atunci cand dorim sa ajungem la un consens am face bine sa deschidem gura si sa spunem ce avem pe suflet, alftel sotul sau sotia nu va sti niciodata ce ne-a impins spre o anumita actiune, sau ce ne-a facut sa spunem un anumit lucru, si aproape sigur ne va judeca gresit.
Ce este iubirea?
Stau si ma intreb, cati oameni de-a lungul timpului si-au pus intrebarea asta... dar oare cati i-au aflat raspunsul? Pentru foarte multi dintre noi viata insasi se defineste ca o goana dupa acest ceva numit “iubire”. Parca nimic nu este mai presus, nimic mai important, nimic mai arzator decat sa simti acea liniste dulce, acea stare plina de nectar divin pe care ani la rand am incercat sa ne-o inchipuim, sa ne formam o imagine cat mai exacta a vietii in compania acestui ceva atat de ravnit. Chiar in momentele de agonie in care obosim tot cautand mereu, aceasta imagine a iubirii si a momentelor ce le vom petrece atunci cand vom fi gasit-o in sfarsit, devine forta determinanta a altor cautari.
Marturisesc ca descrierea de mai sus mi se potriveste de minune (normal, nu? doar nu o fi scris-o altcineva...), si de-a lungul anilor aceasta cautare a facut sa incolteasca in mine dorinta de a cunoaste, de a aprofunda si actiona condus de aceasta... “ciudatenie”, ca sa zic asa, numita iubirea. Acestea sunt premizele pentru care m-am insurat la 21 de ani, pentru care inca sunt insurat si la fel de fericit ca la inceput si pentru care am creat acest blog. Dar destul despre mine, sa ne intoarcem la star-ul nostru.
Multi incearca sa exprime in cuvinte intelesul acestui cuvant dar ceea ce reusesc sa faca este doar sa spuna altora parerea lor izvorata din experientele lor vizavi de ideea pe care si-au facut-o mai dinainte de acestea cu privire la iubire. Foarte putini reusind sa se apropie in parte de complexitatea acestui “univers”. Unii o numesc “sentiment”, altii ii spun “forta misterioasa”, altii o vad ca si un “amalgam de sentimente”, unii o vad ca si “dorinta/pofta”, altii ca pe o “amintire” iar altii ca pe ceva ce te va face fericit daca are cine sa ti-o dea. Din multitudinea de raspunsuri gasite sau date acestei intrebari, foarte greu gasesti ceva concret, ceva din care sa inveti, ceva pe care sa te bazezi in construirea unei vieti plina de iubire.
Ce este iubirea? Este ea un sentiment? Probabil ca nu deoarece sentimentele sunt trecatoare avand de-a face cu simtirile si starile noastre sufletesti care sunt la randul lor influentate de atat de multi factori. Majoritatea oamenilor au impresia ca iubirea este un sentiment, ba unii chiar admit ca exista posibilitatea ca ea sa se stinga.
O forta misterioasa? Cu siguranta este o forta si inca ce forta. Am indrazneala sa zic ca nu exista alta mai mare si stiu ca multi sunteti de acord cu mine. Dar o forta atat de mare, pe care nu o cunosti si nu stii cum sa o folosesti, poate chiar sa-ti dauneze.
Cu adevarat iubirea poate genera un amalgam de sentimente si trairi, care de care mai intense, mai rascolitoare, mai puternice, ea insasi insa, este mult mai mult decat o amestecatura inerta si lipsita de forma a unor sentimente care la randul lor sunt conditionate de ceea ce primim din afara.
Nu cred ca se poate da o definitie mai buna pentru egoism decat prin asemuirea iubirii cu pofta sau dorinta. Cu certitudine singura iubire care poate fi definita prin pofta este iubirea de sine. Si este cumplit cum multi se insala astfel, fara sa constientizeze de fapt ca o astfel de iubire definita prin pofta ii va conduce in punctul in care vor fi si mai mult lipsiti de iubirea adevarata pe care si-o doresc atat de mult.
Ca sa nu ma mai lungesc o sa trec peste ultimele doua cazuri, precizand ca acestea sunt doar cateva din conceptiile gresite existente despre iubire. In continuare vreau sa va las pe voi sa continuati lista de definitii gresite ale iubirii cu care v-ati intalnit pana acum si poate vom reusi sa facem impreuna o lista cu “ce nu este iubirea” inainte de a incerca sa o intelegem, sa o definim si sa incercam sa o traim.
